Numele mic "Showman"

   In prezent sportul mondial traieste la intensitate maxima datorita openului francez de la Roland Garros. Printre victoriile lui Halep, eliminarile lui Na Li sau Serena si meciurile perfecte ale lui Nadal si Nole, eu ma incapatanez sa il urmaresc pe Gael Monfils. Pentru mine francezul reprezinta nebunia si bucuria tenisului.

   Am avut mare noroc sa il pot avea la Bucuresti in acest an la turneul BRD Nastase Tiriac Trophy. Nu am putut rata aceasta oportunitate asa ca insotit de un prieten am stat o zi intreaga sa vanez o poza si un autograf. Organizatorii mi-au citit gandurile si au organizat o sesiune de autografe la care am pus mana pe un poster si o sapca, ambele avand semnatura lui Gael.

   Pentru poza am dus o lupta mult mai lunga. Asteptand pe langa terenurile de antrenament mai bine de o ora am reusit sa ii vad cele mai hazli miscari, bucuria reusitelor dar si sa aud cuvintele indreptate catre fiecare minge prea lunga sau oprita de fileu. Poate ca modelele tinerilor sunt reprezentate de jucatorii seriosi gen Federer sau Ferrer, dar pentru mine un simplu urmaritor de spectacol este suficient sa vad bucuria din jocul lui Monfils.

Momente exceptionale Gael Monfils

 

Ba tu unde joci?

   Ca tot se apropie Campionatul Mondial, m-am gandit sa analizez loturile. Printre sutele de fotbalisti se afla si cativa care au evoluat in Liga 1 din Romania. Beto, Alvaro Pereira sau Carlos Costly sunt 3 din cele 5 nume care au facut performanta in Romania si vor incerca sa faca si la cupa mondiala.
   Ceilalti doi sunt colegi de nationala cu Yaya Toure si Drogba, este vorba de Ousmane Viera si Constant Djakpa. Inafara de nationala Coastei de Fildes, mai exista un numitor comun intre ei, amandoi au evoluat pentru Pandurii in Romania, insa in perioade diferite.

   Pe vremea cand Viera apartinea de CFR Cluj si era imprumutat la International Curtea de Arges, acesta incepuse sa prinda nationala mare, fiind selectionat constant. Alaturi de el mergea si Emmanuel Kone, coleg la Inter. Intr-o poveste foarte hazlie, Emma spunea ca la un antrenament, Drogba a venit la Ousmane si l-a intrebat unde joaca. Acesta fiind luat prin surprindere a replicat imediat "La Inter". Uimit de faptul ca nu auzise prea multe despre el, ivorianul lui Chelsea a continuat sa il interogheze pe fundasul central, caruia i-a luat destul timp sa ii explice cine este Inter Curtea de Arges.

Se poate si la noi

   Anul acesta, Zanetti, Giggs sau Cherundolo au pus ghetele in cui si astfel au scris o pagina de istorie in lumea fotbalului mondial. Chiar daca se spune ca astfel de jucatori nu o sa gasesti niciodata in Romania, sau alte tari mai slab dezvoltate, a fost un om ce a tinut sa contrazica gurile rele. Numele lui este Zsolt Lorant Szilagyi, sau mai simplu "Sisi capitan".
 
   Nascut pe 29 iunie 1981, acest a intrat prima data in echipa sepcilor rosii in 1991 la grupele de copii si juniori, iar de atunci si pana azi nu a mai parasit U Cluj niciodata. Chiar daca cariera sa a fost macinata de accidentari, in 2005 suferind 3 operatii la genunchiul drept si revenind pe teren abia dupa 3 ani, Szilagyi a fost mereu foarte apreciat de fani pentru devotamentul sau. Fara sa punem la socoteala anii junioratului, acesta a petrecut la U 16 ani plini de evenimente.

   In 2010 pe cand Walter dorea sa faca din U o echipa de primele locuri, a dat ordin ca Sisi sa fie vandut sau pus pe liber. Fanii nu au suportat asa ceva, iar la presiunea lor unicul capitan a ramas in echipa. Au trecut 4 ani de la acel eveniment, zeci de jucatori veniti si plecati la U, insa el tot aici este. Sau a fost. Contractul i s-a terminat, iar conducerea i-a oferit un post in cadrul clubului pe care probabil il va accepta.
 
   Poate nu a fost un Maldini sau Scholes. Poate ca nu are selectii la nationala sau meciuri in cupele europene. Poate nu a aparut la TV zilnic,saptamanal sau lunar. Insa a trecut peste toate acestea si a reusit sa devina un erou ce va ramane pentru totdeauna in inimile fanilor din Cluj!
 

Cum ajunge taranoaia in mainile a milioane de oameni

   Azi mi-am cumparat albumul Panini WC 2014, nu il completez il tin doar pentru colectie. Cu cel din 2002 m-am batut pana prin august si habar nu mai am unde a sfarsit, insa pe cele din 2006 si 2010 inca le pastrez  langa fulare si bilete.

   Dupa ce i-am vazut pe Copa si Van Persie m-am gandit sa arunc un ochi si peste loturile din 2010. Mi-a atras atentia Hondurasul care pe langa Palacios si Figueroa il avea si pe Carlos Costly, atacant pe vremea aceea la, mare atentie, FC Vaslui sau “FC Taranoaia” asa cum o numea Wesley.

   Probabil in acele luni in care a fost la mare moda albumul, numele de Vaslui s-a aflat pe buzele a milioane de copii si adolescenti ce aveau nevoie de abtipildul cu Carlos. Iata cum printr-un simplu transfer, deja defuncta FC Vaslui a avut parte de o campanie de marketing cum nu s-ar fi asteptat vreodata. Sunt convins ca nici victoriile cu AEK Atena si Sporting sau marele egal contra Interului nu le-au promovat imaginea asa cum a facut-o hondurianul Costly. Acesta nu a stat prea mult prin Moldova, plecand cu mare scandal chiar daca si-a facut treaba destul de bine pentru trupa lui Porumboiu.

   In mod cert, in momentul de fata inca exista oameni ce nu au reusit sa puna mana pe imaginea atacantului, iar tot ce citesc atunci cand deschid albumul este “Vaslui(ROU)”.

Ce caut eu aici?

  Asa cum am promis azi voi discuta despre ceea ce fac eu la Athletico Floreasca. Obtinand aceasta sansa de nicaieri, am considerat ca merita sa incerc totul. Am inceput prin a juca in cateva meciuri amicale, insa  mingea nu era prea prietenoasa si astfel m-am hotarat sa raman la stadiul de "birou". Concret am inceput sa dezvolt imaginea echipei.
   Primul lucru de care m-am ocupat a fost sa am grija de pagina de facebook(CsfAthleticoFloreasca) prin care ii tin la curent pe urmaritori cu rezultatele la pauza si la finalul meciului, am grija sa le urez jucatorilor traditionalul "la multi ani!" sau anunt anumite evenimente in care echipa o sa fie implicata.
   Marea mea dorinta a fost sa fac lumea sa auda de Athletico si de ce nu sa imi conving macar prietenii sa ajunga la cateva meciuri. Spre surprinderea mea cativa au venit la mai multe si chiar din proprie initiativa :)
   Pentru urmatorul sezon imi doresc sa implic echipa in diferite proiecte prin care sa o fac mai cunoscuta decat este in acest moment, iar acest lucru sa le dea baietilor un imbold tot mai mare pentru a castiga fiecare meci.
   Am ajuns aici pentru a invata diferite lucruri, insa invatatura s-a transformat in pasiune, ajungand sa tin la aceasta echipa ca si cum sunt aici de o viata! Hai Athletico!

Cum am ajuns la Athletico, inspiratie de o seara

   In primul si primul rand, trebuie sa va spun cum am ajuns aici. Intr-o seara in care ma plictisisem de Bacovia, iar Iona refuza sa mai vorbeasca cu mine, m-am gandit sa imi caut un potential viitor in marele Bucuresti. Am dat un simplu search: "echipa de fotbal Bucuresti liga a 4 a". A fost probabil cel mai folositor search din viata mea :).
   Prin rezultatele aparute am gasit echipe gen in Fratia, Comprest GIM sau VK Soccer, insa Athletico mi-a atras atentia, deoarece era cea mai tanara dintre ele. Am intrat pe siteul echipei( www.athleticofloreasca.ro) si am descoperit acolo lucruri pe care la formatii de liga a 2a sau a 3a nu le intalnesti. Galerii foto detaliate, cronici de la meciuri si un update al siteului facut la zi.
   Dupa mai multe incercari am reusit sa dau de presedintele echipei, domnul Razvan Paraschiv, cu care am schimbat cateva mailuri si am stabilit o intalnire la viitoarea mea calatorie in capitala. Intalnirea a fost de bun augur, am intalnit un om extrem de deschis fata de ceea ce imi doream eu sa fac si dornic sa ma ajute in a invata cat mai multe despre lumea fotbalului. Ce fac eu concret la Athletico? Vom afla maine!

Cine este Athletico Floreasca?

   In anul 2012, 3 baieti pasionati de fotbal s-au gandit ca isi pot transpune placerea in realitate. Decizia numelui si a culorilor a fost probabil cea mai grea, insa finalistele Europa League din 2012 de la Bucuresti Atletico Madrid si Athletic Bilbao au usurat situatia, din simbioza lor iesind Athletico, la care s-a adaugat numele lacului de langa teren si anume Lacul Floreasca. Culorile au dat insa drumul unor parlamentari de durata. Razvan Sultanescu si Stefan Dumitrache(antrenorul), mari dinamovisti, au dorit alb-rosu, in timp ce Razvan Paraschiv, stelistul, a dorit ros-albastru. Dupa mai multe discutii s-a ajuns la o solutie de mijloc, alb-albastru.
   Athletico promoveaza fotbalul jucat din placere, indiferent de varsta. Cel mai tanar component are 22 de ani, in timp ce limita de sus este complet deschisa, putand sa apara in functie de nevoie si jucatori de peste 50 de ani. Liga a 4 a reprezinta echipa principala, insa Athletico joaca si in campionatul municipal de Old-Boys, competitie pe care a reusit sa o castige anul trecut.
   Per total, Athletico este o echipa deschisa oricui, o echipa a prieteniei si respectului reciproc. Despre cum am ajuns aici vom afla in episodul urmator!

Prefata

Numele meu este Andrei Otineanu, sunt pasionat de sport, mai ales fotbal, iar pe acest blog voi scrie toate aventurile de care am, am avut si voi avea parte. Sper sa captez atentia cat mai multor oameni si sa aduc lucruri noi si povesti extrem de interesante!