sâmbătă, 9 august 2014
Si retrasi tot au haz
miercuri, 6 august 2014
Celebrare sau comemorare?
Azi, 6 august 2014, se împlinesc 61 de ani de când s-a scris prima dată pe hârtie Dinamo Pitești, devenită ulterior FC Argeș. Cu ocazia acestui eveniment Muzeul Județean din Pitești a organizat o întâlnire între foștii jucători și angajați ai clubului și suporteri. Printre invitați s-au numărat Radu I, Radu II, Viorel Moiceanu, Ilie Bărbulescu dar și nume mai tinere precum Argeș Vintilă, Vali Năstase sau Jean Vlădoiu. Pe lângă povești și urările de bine s-a discutat și despre noua echipă ce va activa în liga a 4 a, echipă pe care aproape toate fostele glorii o susțin cât pot de mult.Fiindcă tot am ajuns la muzeu, am vizitat și Muzeul Sportului Argeșean acolo unde am descoperit multe lucruri interesante precum trofeul din 1978/1979, tricoul lui Bebe Barbu sau o întreagă vitrină cu poze și cărți despre Nicolae Dobrin.
Pentru mine a fost o plăcere să mă aflu alături de nume mari ale fotbalului și sper ca și la aniversarea a 62 de ani să pot ajunge. Această zi a reprezentat o celebrare, nu o comemorare!
marți, 5 august 2014
Cum am realizat primul transfer
Sâmbătă Athletico Floreasca a jucat primul meci amical, iar cu această ocazie a debutat și primul jucător transferat de mine. În urmă cu câteva luni tata a fost într-o excursie în Corfu acolo unde s-a întâlnit cu Toma, aflat și el în aceelasi grup.
Din vorba în vorba s-a ajuns la teme sportive, acolo unde discuțiile au devenit mai aprinse. Tata a descoperit că Toma a jucat fotbal la juniorii Ceahlaului din Piatra-Neamț, dar și pe la Internațional Pitești, echipă ce s-a aflat chiar în orașul meu. La auzul acestor lucruri prima recomandare a fost: "Poți să te duci la băiatul meu la echipă".
Și așa a și fost. După câteva antrenamente în care Toma s-a integrat foarte bine a urmat și primul joc, iar astăzi va urmă al 2 lea, și cât de curând și meciurile oficiale. Transferul nu s-a făcut însă oricum, am avut chiar și probă video, veche de ani buni, însă noi măcar am știut toate datele, nu ca cei de la Hannovra în cazul Franca.
luni, 28 iulie 2014
Poze de colectie
Cât de greu este să îți faci o poză cu Mario Balotelli? Forte greu. Poți sta ore întregi să îl aștepți, iar la final să nu te alegi cu nimic.Aici vă spuneam cât de ieftină este o intrare pe teren, în jur de 100-200 de euro. Niște băieți inteligenți s-au gândit să intre și să își facă o poză cu Balotelli chiar în timpul meciului. Nu știu dacă se cunosc între ei, dar cel din stânga, judecând după tricoul lotto, este fan de mult timp al Milanului.Ieri la Telekom Cup, în Hamburg, Javi Martinez a pățit aceelasi lucru, însă nu a părut la fel de încântat ca și Super Mario. Cu toate acestea, primul selfie pe teren a fost realizat de Neymar în reclama de la nike. Am si eu un mesaj! Shaqiri pregateste-te!
miercuri, 23 iulie 2014
Cel mai terifiant stadion
În urmă cu ceva ani, prin 2008 mai precis, am fost în vacanța de vară prin Londra. Dacă ajungi acolo și ești fan al fotbalului nu poți rata stadioanele, ai zeci de echipe din care să alegi. Din păcate, eu am ajuns doar la două, Emirates Stadium și Upton Park, actualul Boleyn Ground, casa celor de la West Ham.
Am ajuns acolo fără să văd Green Street Hooligans, ci doar pentru faptul că pe harta de la metrou apărea clar stația Upton Park, în acel moment fiind ultima de pe magistrală. Împreună cu tata am plecat de la King's Cross, din mijlocul civilizației, și ne-am dat jos într-un ghetou ce imita perfect zona din Ferentari.
Poliția umbla cu câini pe stradă, percheziționând pe oricine ieșea din metrou, mai puțin pe noi. Cu destulă teamă am întrebat pe cineva unde se află Upton Park și am avut mare noroc fiindcă era la o aruncătură de băț. Am rămas de acolo cu niște materiale promoționale și o poză, dar nu cred că o să mă mai întorc vreodată.
Am ajuns acolo fără să văd Green Street Hooligans, ci doar pentru faptul că pe harta de la metrou apărea clar stația Upton Park, în acel moment fiind ultima de pe magistrală. Împreună cu tata am plecat de la King's Cross, din mijlocul civilizației, și ne-am dat jos într-un ghetou ce imita perfect zona din Ferentari.
Poliția umbla cu câini pe stradă, percheziționând pe oricine ieșea din metrou, mai puțin pe noi. Cu destulă teamă am întrebat pe cineva unde se află Upton Park și am avut mare noroc fiindcă era la o aruncătură de băț. Am rămas de acolo cu niște materiale promoționale și o poză, dar nu cred că o să mă mai întorc vreodată.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)



