Aștepți, aștepți și abia vine

 
    E joi seară și se joacă Europa League. Nu ai implicații emoționale, te bucuri puțin pentru Astra iar la Petrolul ești cam indiferent. Aștepți meciul tău, hai că nu mai e mult o noapte și o zi. Vineri ieși puțin prin oraș și vezi afișe ce cheamă lumea la meci, o Doamne de când nu s-a mai întâmplat asta.

    Partida incepe la 12 fără un sfert, iar întâlnirea e la 11. Pleci de acasă la 10 și puțin, te gândești că e aglomerat drumul și ai 9 stații de mers cu autobuzul.
Parcă niciodată nu a fost mai liber, ajungi la destinație și vezi câteva tricouri cu Pitesti peste stradă. Câțiva batrani văd că ai fularul legat de mână și te întreabă dacă azi joacă Argeșul. Le spui un "da" hotărât și te asigură că ajung și ei măcar la a 2 a repriză.

    Intri pe stadion și îi vezi pe băieți în cealaltă margine a tribunei, fac proba la steaguri și aranjează bannerele. După ce îi saluți vezi într-o pungă programe de meci, o Doamne de când nu s-a mai întâmplat asta. Termină juniorii meciul, au bătut cu 5 sau 6 la 0. Pe teren se strânge echipa, iar în tribune se strâng din ce în ce mai mulți suporteri, atât la cântat cât și la privit.

    Începe meciul, minutul 3 dă gol Barbu, toată lumea îl cunoaște după ce am scris asta. Ne egalează repede dar până la pauză mai dăm una, o bară și un sut peste poartă din 3 metri. În repriza a 2 a scoatem coregrafia, nici Timișoara nu a făcut așa ceva. Ne mai dau un gol și se face 2-2, dar rapid arbitrul pune mingea la punctul cu var după un henț. Vine Schumi și în mințile tuturor se aude "nu scăriță". Gol și până la final nu s-a mai întâmplat nimic.

    Ești răgușit, ai un început de insolație și te-a cam ars soarele, dar bucuria le acoperă pe toate. Gândul îți stă la un singur lucru, săptămâna următoare la Suseni!